În perioada medievală, fetele deveneau majore cu doi ani înaintea băieților.
În Evul Mediu, speranţa de viaţă era mult mai mică decât în zilele noastre, iar multe decese se produceau chiar la naştere. Doar jumătate din populaţie atingea vârsta de 10 ani. În cazul femeilor, totul se desfăşura mai repede decât în cazul bărbaţilor.
Căsătorite de la o vârstă fragedă, ele erau nevoite să îndure timpuriu durerile naşterii. Multe femei mureau când aduceau copii pe lume, iar speranţa de viaţă în rândul lor era de 40-50 de ani.
Maturizare înaintea bărbaților
În Evul Mediu, o fată era considerată adultă la… 12 ani! O vârstă stabilită de dreptul canonic, care se producea cu doi ani mai devreme decât băieții, care atingeau vârsta majoratului la 14 ani.
Evident, acest majorat relativ era diferit de cel din prezent, mai ales pentru fete, deoarece acestea rămâneau sub autoritatea tatălui lor și apoi, a soțului lor.
Cum era copilăria în Evul Mediu? Totul depindea, evident, de mediul social și de mediul în care se năşteau şi creșteau copiii. Dar, în general, fetele și băieții erau tratați la fel în primii ani. Acesta era timpul necesar pentru a învăța să vorbească, să mănânce și să meargă, înainte ca drumurile lor să se despartă. Și odată cu ele, locul lor în societate, informează slate.fr.
În jurul vârstei de 7 ani, fetele erau adesea plasate sub grija mamelor, care erau responsabile de educația lor. În familiile bogate, fetele ajungeau în grija călugărițelor, care trăiau separat de lume, pentru a învăța să citească, să scrie și să cânte.
În familiile modeste, fetele își ajutau părinţii de la o vârstă fragedă, în special în zonele rurale. Uneori, erau plasate ca servitoare la alte ferme.
La orașe, în cazul fiicelor meșteșugarilor, atingerea vârstei majoratului însemna adesea începerea unor ucenicii pentru a deveni croitorese sau spălătorese, ceea ce le asigura un anumit grad de independență. Unele chiar își puteau face singure zestrea viitoare.
La 28 de ani, femeile erau considerate bătrâne
În timp ce vârsta majoratului era stabilită la 12 ani, vârsta care plasa o femeie în categoria „bătrână” era în jur de 28 de ani. În schimb, bărbaţii erau consideraţi bătrâni la 50 de ani.
Fetele se căsătoreau în jurul vârstei de 15 – 17 ani şi se punea accent pe virginitate, indiferent dacă tinerele proveneau din familii modeste sau aristocrate.
O femeie din Evul Mediu putea naște – nu fără riscuri – în jur șase sau șapte copii, uneori mai mulți în zonele rurale. Dar adesea doar doi sau trei supraviețuiau până la vârsta adultă.
@drenate. Foto credit: The National Gallery, London
