Afacerea Watergate, scandalul care a dus la demisia preşedintelui Nixon

Una dintre cele mai importante crize politice din SUA este cea care a rămas cunoscută sub numele Watergate. În urma scandalului care a urmat, cel de-al 37-lea președinte al Americii, Richard Nixon, a fost nevoit să demisioneze.

Contextul scandalului Watergate are legătură cu conjunctura politică din 1972, an electoral în SUA. Din partea republicanilor, Richard Nixon se pregătea să se prezinte pentru un nou mandat. Dornic de a fi reales, Nixon a decis să își spioneze adversarii din Partidul Democrat, care avea sediul în clădirea Watergate. Scandalul propriu-zis a început în noaptea de 17 iunie 1972, când cinci indivizi au fost reperați și arestați în clădirea Watergate, cazul fiind plasat Biroului Federal de Investigații (FBI). Bărbații arestați aveau asupra lor dispozitive de ascultare și semănau mai degrabă cu niște agenți secreți decât cu spărgătorii. Asupra lor s-au mai găsit, de asemenea, documente în care era menționat un anume Howard Hunt și numere de telefon de la Casa Albă. Unul dintre spărgători era James McCord, un colonel în rezervă al forțelor aeriene, fost membru FBI și CIA și membru al Comitetului pentru Realegerea Președintelui (CRP).

La 20 iunie, Larry O’Brien, președintele Comitetului Național Democrat, a anunțat, în cadrul unei conferințe de presă, că a acționat în justiție CRP pentru violarea domiciliului și a drepturilor civice. De asemenea, O’Brien a anunțat că spărgătorii aveau legături cu înalți funcționari de la Casa Albă. A fost constituit un juriu federal care să ancheteze acest scandal. S-a descoperit că unul dintre spărgători avea legături cu acțiunile de spălare de bani prin filiera cubanezo-mexicană și care sprijinea financiar CRP.

La 22 iunie, într-o conferință de presă, președintele Nixon făcea pentru prima dată referire la acest scandal, declarând: „Casa Albă nu este implicată în niciun fel în acest incident”. Cu toate că democrații au încercat să profite de acest scandal în campania electorală, evenimentul aproape că a trecut neobservat de către presă.

În noiembrie 1972, Richard Nixon a fost ales președinte al SUA, obținând o victorie zdrobitoare contra democratului George McGovern.

Ancheta de excepţie a jurnaliștilor

Publicația Washington Post se numără printre singurele care au urmărit derularea evenimentelor din cadrul afacerii Watergate. Însărcinați cu acest caz au fost jurnaliștii Bob Woodward și Carl Bernstein, care se bucurau de o vastă experiență ziaristică. Aceștia au pus cap la cap toate elementele pe care le cunoșteau, iar toate pistele lor duceau către un singur drum: Casa Albă. Cei doi au reușit să abordeze piste pe care oamenii legii nu le-au analizat.

Încă de la începutul cazului, Woodward a primit informații prețioase de la o sursă credibilă din cadrul FBI, care a fost numită „Gâtlej adânc”. Acesta le-a oferit pistele esențiale, fără să îi ghideze însă. Abia în 2005 a fost dezvăluită identitatea sursei: Mark Felt, numărul 2 în FBI. Woodward a descoperit câteva legături între Howard Hunt, CIA și administrația Nixon. S-a demonstrat că Hunt lucra pentru Charles Colson, consilier special al președintelui. Cei doi jurnaliști au aflat, în cele din urmă, că spărgătorii au fost plătiți cu banii lui Nixon.

Citeşte şi: Fobiile celebrităţilor. De ce se temea Napoleon

Procesul

La 8 ianuarie 1973 a început procesul în cazul scandalului Watergate, mai exact audierile a șapte inculpați implicați în această afacere. Unul dintre inculpați, James McCord, i-a trimis judecătorului o scrisoare în care recunoaște că în acest caz sunt implicate nume de la nivel înalt. McCord a fost primul care a acceptat să dezvăluie secrete legate de activitatea CRP.

Între timp, Congresul a instituit o comisie senatorială, care a scos în evidență faptul că președintele supraveghease procesul inculpaților. Tot mai mulți inculpați i-au menționat în discursurile lor pe consilierii președintelui, John Dean, Bob Haldeman și John Ehrichman, care, în cele din urmă, își vor prezenta demisiile.

În cadrul audierilor, John Dean a dezvăluit încercările președintelui de a „îngropa” tot ce ținea de afacerea Watergate, precum și alte informații cum ar fi banii negri din campania lui Nixon. Peședintele ajunge să fie „strâns cu ușa”, iar tot mai mulți oameni din preajma primului om în stat încep să își prezinte demisia. Unul dintre aceștia este vice-președinte Spiro Agnew. Președintele este forțat să predea justiției benzile de magnetofon incriminatoare. Toate evenimentele au condus către ceea ce era previzibil: demisia președintelui Nixon, care s-a produs la 8 august 1974. În ziua următoare, vice-președintele Gerald Ford a depus jurământul la Casa Albă, devenind președintele SUA. După o lună, Nixon este grațiat de noul președinte american.

Scandalul Watergate a marcat nu numai o criză politică, ci a dus și la promulgarea unor legi precum Legea privind Libertatea Informației și Legea Prerogativelor de Război.

Foto: Wikipedia, Pixabay

Written By
More from Renate Daily

Maica Tereza: lecţii de viaţă care ne învaţă să fim mai buni

„Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să-i iubeşti”....
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *