În anul 1895 a fost inaugurat podul de la Cernavodă, proiectat şi construit de Anghel Saligny, unul dintre cei mai pricepuţi ingineri pe care ţara noastră i-a avut. La acea vreme, era cel mai lung pod din Europa.
Anghel Saligny a fost fiul unui pedagog, Adolf Rudolf de Saligny, care a plecat din Franţa şi s-a stabilit în România la începutul anilor 1850. S-a născut pe 19 aprilie 1854 în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci (în prezent, judeţul Galaţi). Şi-a început educaţia la Focşani, la pensionul de copii înfiinţat de tatăl său, iar liceul l-a urmat în Germania. A fost atras de astronomie, urmând cursurile Universităţii din Berlin. În perioada 1870 – 1874 a urmat studii inginereşti la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg, de lângă Berlin. O perioadă a lucrat ca inginer în Germania şi a primit o ofertă de a lucra ca profesor la Politehnica din Dresda, dar a refuzat-o. S-a reîntors în România: „Deşi familia mea s-a născut din apele Loirei şi pe urmă a pribegit prin lume, noi am fost întotdeauna loiali, aşa că dacă o ţară ne-a dat azil şi ne-a recunoscut drept fiii ei, noi nu o putem trăda”, a spus atunci Saligny.
În ţară, Saligny a lucrat ca inginer în administraţia de stat, apoi la serviciul de poduri şi şosele. În acea perioadă, a trasat aleile de pe şoseaua Kiseleff, după care a fost ataşat la serviciul control al liniei ferate Ploieşti -Predeal. A avut numeroase contribuţii în domeniu: liniile ferate Adjud – Târgul Ocna, primele poduri combinate (şosea – cale ferată), silozuri din beton armat la Brăila şi Galaţi. Se consideră că Saligny este primul care a folosit betonul armat în construcţia silozurilor.
Despre podul de la Cernavodă: „Ştiam că va ţine!”
Capodopera inginerească a lui Anghel Saligny este podul de pe Dunăre de la Cernavodă. Lucrarea a fost proiectată în 1888 şi construită între 1890 şi 1895, inaugurarea având loc pe 4 septembrie 1895. Rezistenţa podului a fost testată chiar în ziua inaugurării, cu un convoi de 15 locomotive care au avut viteza de 80 km/oră. Potrivit unei tradiţii medievale, constructorii care erau dispuşi să îşi rişte viaţa pentru creaţiile lor se aşezau sub acestea, pentru a fi siguri de trăinicia lor. La fel a procedat şi marele inginer Saligny, care ar fi exclamat atunci despre celebrul său pod: „Ştiam că va ţine!”
La acea vreme, era considerat cel mai mare pod din Europa, având lungimea de 4.088 metri şi avea cinci deschideri. De asemenea, Anghel Saligny a adus inovaţii în construcţia de poduri. Inginerul a folosit un sistem nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi a utilizat oţelul moale în locul fierului pudlat.
Lucrarea sa a fost lăudată în ţară şi în stăinătate, fiind apreciat ca unul dintre cele mai interesante poduri metalice cu deschidere mare. Podul, care a fost numit iniţial Carol I, a fost lăudat şi de Alexandru Vlahuţă în „România pitorească”: „Ne apropiem de Cernavodă. Înaintea noastră se-nalță, alb, strălucitor în bătaia lunei, podul Carol I. În liniștea nopții, sub cerul limpede și înstelat, frumusețea și măreția acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresia că suntem într-o lume de vrăji, în fața unuia din acele minunate poduri de argint de cari ne vorbeau poveștile-n copilărie. Picioarele de sprijin, zidite-n piatră, sunt așa de departe unele de altele ș-atât de înalte, încât toată uriașa împletitură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că plutește în aer, ușoară ca o dantelă”.
În august 1899, Saligny a preluat Direcţiunea Serviciului Hidraulice, iar între 1899 şi 1909 a coordonat lucrările de amenajare ale portului Constanţa. Saligny a avut realizări şi în domeniul îmbunătăţirilor funciare. Şi-a adus contribuţia la modernizarea României, fiind foarte apreciat pentru eforturile sale.
Citeşte şi: Românca Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume
Anghel Saligny a murit pe 17 iunie 1925. Prin decret regal, au fost organizate funeralii naţionale. A fost înmormântat în cimitirul Sf. Vineri din Bucureşti. „Anghel Saligny a reprezentat unul din corifeii unei generaţii spornice, a mănunchiului de creatori căruia-i datorăm atâta din ce are şi din ce poate astăzi ţara”, a declarat despre Nicolae Iorga despre celebrul inginer.
Foto: muzeulvirtual.ro, Wikipedia
