Petrache Poenaru, românul cu care ne mândrim. Pentru ce a rămas celebru

Pentru unii, Petrache Poenaru este doar o staţie de metrou din Bucureşti… Dar de numele acestei personalităţi se leagă o realizare deosebită – inventarea stiloului. Totodată, Poenaru, care a avut o carieră strălucită ca pedagog, învăţător şi matematician, a fost şi primul român care a obţinut un brevet de invenţie. În afară de aceste reuşite, Poenaru a avut şi o viaţă interesantă – a fost secretar al lui Tudor Vladimirescu, precum şi primul român care a călătorit cu trenul.

Petrache Poenaru s-a născut pe 10 ianuarie 1799 în conacul din localitatea Băneşti din judeţul Vâlcea. Provenea dintr-o familie de boieri, fiind nepot al vornicului Iordache Oteteleşanu. A urmat şcoala de la Biserica Obedeanu din Craiova. După absolvire, a avut un post la cancelaria Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, după care a fost profesor la Şcoala Mitropoliei din Bucureşti. Încă de la vârsta de 22 de ani, atras de lumea haiducilor, s-a alăturat acestora. Poenaru l-a impresionat pe însuşi Tudor Vladimirescu, devenind secretar al acestuia şi om de încredere. Aflat în această funcţie, a tipărit primul ziar românesc, „Foaie de Propagandă”. A fost primul ziar românesc de propagandă, prezentând năzuinţele revoluţionarilor români. Potrivit unor surse, Poenaru ar fi inventat şi drapelul tricolor. Culorile roşu, galben şi albastru se aflau pe steagul revoluţionarilor, fiind realizat de celebrul inventator român.

După ce Revoluţia din 1821 a fost înăbuşită, iar Tudor Vladimirescu asasinat, Poenaru a fost nevoit să plece peste hotare.

„Pana portabilă care nu se termină”

Petrache Poenaru a obţinut o bursă de studii la Viena, Berlin şi la Paris. În Germania şi în Austria a aflat de existenţa unor instrumente precum micrometrele. În perioada în care a studiat topografia şi geodezia la Şcoala Politehnică din Paris, a inventat primul stilou modern cu rezervor de cerneală. Invenţia a fost brevetată în Franţa în 1827, cu descrierea „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. La acea vreme, stiloul inventat de el avea pompiţă şi era cunoscut ca stilograf. Despre stiloul inventat de el, Poenaru spunea că este „Pana portabilă care nu se termină”.

A fost o realizare însemnată pentru acele vremuri, înlocuind penele şi tocurile cu peniţă metalică. Prin folosirea stiloului lui Poenaru, erau eliminate riscul scurgerii de cerneală şi cel al zgârierii hârtiei. Peste 50 de ani,  Lewis Edson Waterman a îmbunătăţit stiloul.

Călătoria cu trenul

În 1830, întâmplarea a făcut ca inventatorul român să se afle la inaugurarea primei linii de cale ferată din lume, cea care lega Liverpool de Manchester. A aşteptat câteva săptămâni pentru a obţine un bilet de călătorie, devenind primul român care a călătorit cu trenul. „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încarcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşina cu aburi…”, avea să scrie Petrache Poenaru despre experienţa sa.

A fost şi profesor

Inventatorul a revenit în România în anul 1831. A devenit profesor la Sfântul Sava, cel mai bun liceu din Bucureşti din acele vremuri, traducând în limba română cursuri de geometrie şi de algebră. După un an de carieră ca profesor de matematică şi fizică, a devenit directorul şcolii. A militat pentru îmbunătăţirea învăţământului românesc. Totodată, s-a implicat în înfiinţarea unor cursuri de mecanică, arhitectură, geodezie, matematici superioare, agricultură şi silvicultură. A iniţiat organizarea primelor observaţii meteorologice sistematice pentru determinarea temperaturii, presiunii şi umezelii aerului. A înfiinţat şcoli publice săteşti, a introdus sistemul metric zecimal şi a fost fondatorul Şcolii de Drumuri şi Poduri, actuala Universitate Tehnică din Bucureşti.

Petrache Poenaru a luat parte şi la Revoluţia din 1848, fiind membru al Comisiei pentru eliberarea robilor ţigani. De asemenea, a fost un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În 1870, inventatorul a fost acceptat ca membru al Academiei Române în semn de apreciere pentru activitatea sa, iar în 1872 a fost preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporului. De asemenea, a fost răsplătit cu titlurile „mare comis” (1834), „mare culcer” (1841) şi „agă” (1851). S-a stins din viaţă în 1875, la Bucureşti.

Foto: Wikipedia

Written By
More from Renate Daily

Cele mai citite cărţi în 2020 de la Curtea Veche Publishing. Lecturi pentru 2021

După ce de-a lungul anului 2020 cititorii editurii Curtea Veche au cumpărat...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *