Cel mai cunoscut simbol al primăverii, mărţişorul au origini străvechi. Există diverse legende asociate cu acest obiect îndrăgit.
Tradiţia mărţişoarelor este străveche de mii de ani, potrivit estimărilor. Este un simbol asociat cu reînnoirea naturii prilejuită de venirea primăverii. Sărbătoarea mărţişorului a apărut în regiunile istorice Bucovina de nord şi Maramureş, până în Bulgaria şi Grecia. Prima atestare a acestui obiect-simbol apare în lucrarea „Mărţişorul la români” (1830) scrisă de cărturarul Iordache Golescu. Tradiţia Mărţişorului mai este întâlnită şi în Macedonia, Bulgaria şi Albania.
În 2017, tradiţia Mărţişorului a fost înscrisă în UNESCO, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.
Semnificaţiile culorilor mărţişorului
La origini, mărţişorul era reprezentat de o monedă de aur sau argint, de care se prindea un şnur împletit cu fire albe şi roşii sau albe şi negre.
Şi dacii purtau la gât mărţişoare făcute din mici pietre albe şi roşii. Roşul (asociat cu femeia) era semn al sângelui, al soarelui şi al vieţii, în timp ce albul se considera că simbolizează înţelepciunea bărbatului şi claritatea apelor. Împletirea lor într-un şnur era o îmbinare şi o armonie a celor doi. Dacii obişnuiau să poarte mărţişoarele până când înfloreau copacii, când le legau de ramurile acestora.
În general, se consideră că asocierea alb-roşu de pe şnurul mărţişorului este o echilibrare a contrastelor – a nopţii cu ziua, a vieţii cu moartea, a iernii cu vara, a bolii cu sănătatea.
Potrivit Muzeului de Etnografie Brașov, „Șnurul alb cu roșu însemna împletirea vieții cu lumina, roșul simbolizând viața, vitalitatea, tinerețea și, totodată, căldura, iar albul, puritatea și lumina. Acest fir de mărțișor reprezenta năzuințele omului și credința că va oferi purtătorului puteri în plus”.
Există şi unele legende legate de culorile alb-roşu ale şnurului mărţişorului.
Se spune că Soarele ar fi luat chipul unui tânăr şi ar fi coborât pe Pământ, pentru a dansa într-o horă. Însă Zmeul, invidios pe frumuseţea lui, l-ar fi închis. Un tânăr a încercat să elibereze Soarele, pe care l-a căutat trei anotimpuri – vara, toamna şi iarna. La sfârşitul iernii, voinicul a găsit castelul Zmeului, eliberând Soarele, spre bucuria oamenilor. Însă tânărul a fost grav rănit, iar sângele lui s-a scurs pe zăpadă. De atunci, există obiceiul împletirii de ciucuraşi dintr-un fir roşu, care simbolizează sângele voinicului, şi unul alb, care arată puritatea ghiocelului, floarea care vesteşte sosirea primăverii.
@drenate, Foto: vecteezy.com, pixabay.com
