Legendele sirenelor, creaturile seducătoare ale adâncurilor

Creaturi mitologice, sirenele apar în multe legende ale lumii. Mai mult, imaginea şi caracteristicile lor pot diferi, în funcţie de cultură. În unele mitologii, sirenele sunt binevoitoare, în altele sunt aspirante la viața umană, iar în altele apar ca ființe cu intenții rele.

Sirenele apar adesea ca vrăjitoare ale mării în mrejele cărora cad iremediabil bărbații. Jumătate pește (coadă), jumătate femei (partea superioară), ele au înfățișarea de tinere atrăgătoare. Uneori sunt prezentate ca jumătate pasăre, jumătate femei. Se crede că legendele sirenelor au apărut prima dată în mitologia asiriană. Aici, se vorbește despre zeița Atargatis, care s-a transformat în sirenă în urma dezamăgirii apărute după ce l-a ucis din greșeală pe bărbatul pe care îl iubea.

Mitologia greacă

În folclorul grec, sirenele sunt creaturi fantastice adesea descrise ca himere, jumătate femei, jumătate păsări. Totuși, există diferențe în ceea ce privește aspectul lor în poveștile grecești. Ele au multe caracteristici comune cu Lilith din mitologia evreiască, o variantă mai rea a Evei biblice, un demon feminin al morții.  

În poemul „Odiseea” al lui Homer, în care este descrisă călătoria lui Ulise, sirenele sunt menționate ca femei ale mării care trăiau pe o insulă și îi ademeneau cu glasul lor pe călători, care își găseau sfârșitul pe respectiva insulă. Dar Ulise a scăpat de soarta tristă urmând povața vrăjitoarei Circe. Astfel, în timp ce Ulise a fost legat de catarg pentru a nu putea părăsi corabia, ceilalți navigatori și-au astupat urechile cu ceară astfel încât să nu audă cântecul vrăjit al sirenelor. Și Plinius cel Bătrân (23 – 79 e.n.) a făcut o descriere a sirenelor, care ar fi trăit în perioada sa în apele de lângă Sicilia. La rândul lui, celebrul explorator Cristofor Columb a descris sirene pe care el însuși le-ar fi văzut și pe care le-a descris ca fiind „nu atât de atrăgătoare”.

Mitologia nordică

Sirenele din mitologiile scandinave și nord-germanice sunt ceva mai cunoscute decât cele care apar în legendele grecești. În folclorul popoarelor nordice, o întâlnim pe Lorelei (sau Loreley), o zână care își făcea apariția pe Rin și care îi ademenea pe navigatori cu cântecul și cu frumusețea ei. Ea își pieptăna părul cu un pieptene de aur, vrăjindu-i pe marinari.

Pentru scandinavi, sirenele sunt şi creaturi diabolice cunoscute ca Margygr (uriașele mării). În lucrarea norvegiană „Konungs skuggsjá” (Oglinda regală), sunt descrise ca făpturi monstruoase, femei cu fețe îngrozitoare, cu ochii și gura mari. Totuși, în secolul al VII-lea, călugărul englez Aldhelm de Sherborn le-a descris ca fecioare cu coada de pește acoperită de solzi. Aceste două reprezentări distincte s-au menținut până în secolul al XV-lea, când sirenele au fost popularizate ca femei atrăgătoare cu părul lung și cu coada de pește.     

Legende chinezești

În poveștile și legendele chinezești, sirenele sunt cunoscute ca Jiaoren. Acestea au caracteristici comune cu sirenele prezente în folclorul vestic. Totuși, în afara frumuseții lor, ele se remarcă prin priceperea lor meșteșugărească. Potrivit lucrării „În căutarea supranaturalului”, scrisă de Gan Bao, un autor care ar fi trăit în secolul al IV-lea, sirenele chinezești trăiau în Marea Sudului, unde își petreceau vremea confecționând haine. Când plângeau, se spune că lacrimile lor se transformau în perle. Un alt autor, Ren Fang, face o descriere mai detaliată a acestor creaturi ale mării, prezentând hainele cusute de acestea în cuvinte de laudă. În alte legende chinezești, sirenele puteau să renunțe la viața marină, alegând să trăiască în familiile de oameni, croind haine şi arătându-şi recunoştinţa faţă de aceştia.   

Ipoteze biologice

Mulţi se întreabă de posibilitatea existenței reale a sirenelor. În 1983, biologul Ray Mackal de la Universiattea din Chicago afirma că o sirenă adevărată, așa cum apare ea în cele mai multe mitologii ale lumii (jumătate om, jumătate pește) este o imposibilitate din punct de vedere genetic. S-a făcut asocierea și cu sirenienii, grup de mamifere acvatice care cuprinde patru specii împărțite în două familii: Dugongidae (dugongul sau vaca de mare) şi Trichechidae ori Manatidae (care include lamantinii). Sirenienii au fost mamifere terestre care s-au stabilit în mediul acvatic în urmă cu câteva milioane de ani.

Există și o boală mortală, sindromul sirenei sau sirenomelia. Copiii născuți cu această malformație au picioarele lipite și nu trăiesc decât câteva zile.

Citește și: Frumuseţi naturale din Australia. Unele par desprinse dintr-o altă lume

Foto: Pixabay

Written By
More from Renate Daily

Talasoterapia sau vindecarea la malul mării

Puterile terapeutice ale apei mării, ale nămolului, ale algelor marine şi ale...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *