Maeștri în mânuirea armelor, samuraii au rămas în istorie ca războinici de elită. Iată câteva repere ale poveștii samurailor.
Prin termenul „samurai” este desemnată clasa războinică din Japonia care a condus lumea feudală a acestei țări timp de aproape 700 de ani. Cuvântul „samurai”, menționat pentru prima dată într-un text din secolul al X-lea, vine de la verbul „saburau”, care înseamnă „a sluji” și a fost folosit încă de la începutul perioadei Edo, prin anii 1600. Clasă de războinici profesioniști ai Japoniei, samuraii s-au format ca grup militar în contextul în care împăratul Kammu intenționa să cucerească teritoriile populației Ainu, grup etnic din partea de nord a Japoniei. Până atunci, Japonia dispunea de o armată formată din soldați recrutați, inspirată din modelul chinez.
Originea samurailor
Istoricii spun că originile samurailor nu sunt cunoscute pe deplin. Astfel, există mai multe teorii care explică istoria acestei clase de războinici japonezi. Primele grupări de războinici (sec. al VIII-lea) s-au format din dorința familiilor înstărite de a le apăra teritoriile. Acești războinici, aparținând unor mari clanuri, au fost fost inclusiv în slujba puterii imperiale, cu scopul de a asigura securitatea Japoniei. Acești soldați de elită care luptau pentru nobilimea imperială erau numiți „saburai” și, foarte probabil, termenul „samurai” derivă din acest cuvânt.
În secolul al XII-lea, Japonia trecea printr-o serie de schimbări marcate de războaie civile, context în care mai multe clanuri de războinici își disputau supremația pentru a prelua controlul la curtea imperială. În anul 1185, casta războinicilor japonezi devine atât de puternică încât reușește să impună un guvern militar (bafuku), iar puterea va rămâne în mâinile acestei clase până în anul 1868. După bătălia de la Sekigahara (1600), Japonia va cunoaște o perioadă de pace, iar în acest context ia naștere clasa samurailor, care va dăinui până în 1867.
Codul Bushido, valoarea supremă
Aflați în subordinea unui șogun sau acționând pe cont propriu, samuraii erau antrenați pentru a mânui la perfecție armele. Ei au format o elită militară care respecta reguli sociale și militare foarte stricte reunite sub codul Bushido. Inspirat de Confucianism, acest cod expune principiile pe care orice samurai trebuia să le respecte: onoarea, loialitatea, sacrificiul și dreptatea. Codul Bushido reprezenta valoarea supremă a samurailor, aceștia preferând moartea în cazul în care s-ar fi abătut de la principiile acestuia. Acest cod a fost redactat de un mentor confucianist și expert militar, iar principiile expuse de el făceau referire la standardele de comportament pe care trebuie să le respecte un samurai, precum și la îndatoririle sociale, la relațiile familiale și la aspectele financiare care îi vizau pe acești războinici.
Samuraii puneau pe primul plan onoarea, iar în cazul unei greșeli, preferau sinuciderea ritualică, numită seppuku sau hara-kiri. Act suprem de curaj, ritualul seppuku a fost interzis în acele vremuri, însă războinicii îl practicau, considerându-se un privilegiu posibilitatea de a-ți salva onoarea prin sinucidere.
Un samurai care nu aparținea unui clan sau unui lord feudal (daimyo) era numit ronin, iar un războinic care era în slujba unui shogun era desemnat prin termenul hatamoto.
Armele, „sufletul” samurailor
Un samurai folosea în jur de 40 de arme. În Codul Bushido se menționa că sufletul unui samurai este însăși sabia pe care o poartă (katana). Încă de la vârsta de 13 ani, în cadrul ceremoniei „Genpuku”, un băiat putea deveni samurai, primind o sabie mai mică (wakizashi). Împreună, katana și wakizashi formau daisho (mare și mic). Arsenalul samurailor includea și un pumnal (tanto), folosit în cadrul ritualului de seppuku, precum și un arc (yumi), care permitea războinicului să lanseze săgeți la o distanță de până la 50 m.
Unul dintre cei mai cunoscuți samurai este Miyamoto Musashi. Rămas orfan la șapte ani, el a fost atras de mic de arta luptei cu sabia. Se spune că Musashi era atât de îndârjit, încât nu a intrat niciodată într-o baie, pentru a nu fi prins neînarmat. Miyamoto Musashi a fost un samurai fără stăpân (ronin), ducând o existență barbară și fiind preocupat doar de perfecționarea în mânuirea armelor.
Foto: Pixabay
