Crăciuniţa, vâscul, bradul – plantele-simbol ale iernii. Care sunt legendele lor

Din casele creştinilor, sunt de nelipsit de Crăciun plante precum bradul şi vâscul. Acestea au semnificaţii străvechi, fiind valorificate şi ca plante de leac. Simbol al norocului, al prosperităţii sau al reînnoirii, ele sunt la mare căutare în perioada sărbătorilor de iarnă.

Vâscul

Plantă care parazitează unii arbori şi pomii fructiferi, vâscul (Viscum album) este una dintre cele mai neobişnuite vegetale din Europa. Vâscul parazitează, de regulă, mărul, părul, prunul, cireşul, teiul, castanul şi arţarul, de la care îşi extrage substanţele nutritive de care are nevoie. Spre deosebire de cele mai multe plante, care înfloresc primăvara sau vara, vâscul face fructe iarna, parcă sfidând legile naturii. Fructele plantei au la început culoarea verde, după care aceasta devine albă, coacerea lor terminându-se în luna decembrie.  

Druizii atribuiau simboluri sacre acestei plante, graţie calităţilor ei medicinale. Pentru ei, planta era un adevărat talisman, care alunga spiritele rele, purifica spiritele, vindeca trupul şi neutraliza otrava. Galezii considerau că planta „vindecă totul”. Vâscul, care era o plantă a lunii, era culeasă în a şasea zi, în cadrul unui ritual. Celţii sunt cei care au preţuit cel mai mult vâscul, pe care îl considerau plantă divină. Cel mai valoros pentru ei era cel crescut pe stejari.  Potrivit unei legende, Balder, fiul zeiţei norvegiene Frigga, a murit după ce a fost străpuns de o săgeată cu vâsc. El ar fi fost readus la viaţă de lacrimile zeiţei, aceasta binecuvântând vâscul. Pentru oamenii din trecut, vâscul avea adevărate calităţi magice şi avea puterea să-i împace chiar şi pe duşmani.

S-a perpetuat obiceiul ca, de Crăciun, creştinii să îşi împodobească locuinţele cu vâsc, aşezat de obicei deasupra uşii, pentru a atrage norocul, fericirea şi bunăstarea. Numit şi creanga de aur, vâscul este asociat cu nemurirea, cu regenerarea, cu armonia, dar şi cu înţelepciunea şi cunoaşterea.

De asemenea, s-a păstrat şi obiceiul sărutului sub vâsc, ale cărui origini au legătură cu Saturnaliile organizate de greci. Gestul era asociat şi cu căsătoria, planta fiind şi simbol al fertilităţii. Sărutul sub vâsc este un obicei practicat şi de Anul Nou în multe ţări.

Bradul

Nelipsit din casele oamenilor este bradul de Crăciun. Acesta îşi are originea într-o tradiţie antică. Mai exact, este vorba de un obicei păgân, care presupunea arderea unui buştean în faţa familiei. Potrivit legendelor, celţii aveau obiceiul de a asocial fiecare lună cu câte un arbore, decembrie fiind dedicată bradului.

În secolul al XV-lea, pentru prima oară, bradul împodobit a fost folosit pentru a marca Sărbătările de iarnă. Astfel, primele dovezi scrise care arată obiceiul împodobirii bradului datează din 1510, această cutumă fiind întâlnită în Riga, Letonia. La Paris, primul brad de Crăciun a fost împodobit de prinţesa Helene de Mecklembourg. În Germania, împodobirea bradului este menţionată în 1531. Prinţul Albert, soţul german al reginei Victoria, a adus în 1841 un brad la castelul Windsor. Din Europa, tradiţia bradului a fost preluată peste Atlantic. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, împodobirea bradului era un obicei frecvent atât la sate, cât şi la oraşe. Luminiţele bradului sunt asociate cu stelele de pe cer sau cu speranţa, verdele pomului sugerează tinereţea şi belşugul, iar forma sa este asemănată cu Sfânta Treime. Din perspectiva religioasă, bradul verde de Crăciun este un simbol al vieţii veşnice oferite de Iisus.

Crăciuniţa

O plantă fascinantă este şi crăciuniţa, o floare cu multe legende. Crăciuniţa este una dintre singurele flori din lume care îşi schimbă culoarea frunzelor, lucru care se petrece în apropiere de Crăciun.

Potrivit unei legende, după ce spaniolii i-au creştinat pe mexicani, un copil a dorit să ofere un dar lui Hristos. Nu avea bani, însă ştia că darurile făcute din suflet sunt cele mai importante. De aceea, a cules un buchet de flori, pe care l-a dus la biserică. De Crăciun, florile au căpătat o frumoasă culoare roşie, lucru pe care oamenii l-au considerat un miracol. De atunci, planta poartă numele crăciuniţă sau Floarea Crăciunului. La 12 decembrie, în America se celebrează Ziua Crăciuniţei, când vânzările acestei plante cresc foarte mult. Floarea mai este cunoscută şi ca Poinsettia, după numele lui Joel Roberts Ponsett, fost ambasador  SUA în Mexic, cel care a introdus-o în America.

Foto: Pixabay

Written By
More from Renate Daily

Trufele, diamantele gastronomiei, sunt prezente şi în România. Unde le poţi găsi

Dar preţios al naturii, trufele sunt cele mai scumpe ingrediente folosite în...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *